miercuri, 27 februarie 2013

"Religii australiene" de Mircea Eliade


Traducator:
WALTER FOTESCU
Format:
13 x 20 cm
Numar de pagini:
256
Colectie:
An aparitie:
2012
Editura Herald mi-a oferit de sarbatori un cadou deosebit. 
Si pentru ca nu pot sa nu apreciez gestul lor, astazi scriu aceasta recenzie pentru a le multumi pentru ideea fantastica de a publica o astfel de carte (cunoscatorii stiu de ce spun acest lucru) si pentru darul primit.

Cartea se inscrie in seria unor lucrari de specialitate, monografii si studii comparate, din domeniul antropologiei simbolurilor si al simbologiei comparate, care abordeaza rolul simbolului  - religios, mitic, estetic, politic si chiar economic - in procesele sociale si culturale. 

Religii australiene, de Mircea Eliade, impreuna cu cartea antropologului Nancy Munn, deschide seria lucrarilor despre cultura aborigenilor australieni.

Cartea ofera un "exemplu de abordare a sistemelor religioase dezvoltat de disciplina infloritoare cunoscuta ca istoria religiilor, iar autorul este intr-adevar exponentul cel mai distins al acestei discipline".

Religii australiene este structurata in 5 capitole:
          - Fiinte supranaturale si zei supremi
          - Eroi culturali si geografie mitica
          - Rituri de initiere si culte secrete
          - Vracii si modelele lor supranaturale
          - Moarte si escatologie: Concluzii.


Victor Turner in Cuvant inainte, considera ca Mircea  Eliade ofera o critica explicita a "analfabetismului religios al atatora dintre cei care scriu despre religiile primitive" si argumenteaza in favoarea istoricitatii acestora, impotriva atat a evolutionistilor, cat si a decantistilor romantici, care vad dezvoltarea religiei ca pe o miscare liniara de la simplu la complex. 

Mircea  Eliade porneste de la premisa ca una din caracteristicile distinctive ale australienilor nu este lipsa istoriei, ci modul lor specific de a interpreta istoricitatea umana. Lipsa unei constiinte istorice si a unei constiinte istoriografice, fac din australieni un popor cu o istorie sacra "deschisa", care este intr-un continuu proces de imbogatire.

Conchid cu citandu-l pe Eliade, care afirma la finalul cartii sale ca: "Scopul ultim al istoricului religiilor nu este să arate că există un anumit număr de tipuri sau tipare de comportament religios, cu simbologiile și teologiile lor specifice, ci mai degrabă să le înțeleagă semnificațiile. Iar semnificațiile acestea nu sunt date odată pentru totdeauna, nu sunt  'pietrificate` în respectivele tipare religioase, ci sunt mai degrabă `deschise`, în sensul că se schimbă, cresc și se îmbogățesc de o manieră creativă în procesul istoric."
                                                                
                                                                                Pe curand!

Despre autor:
MIRCEA ELIADE (13 martie 1907-22 aprilie 1986). Studii liceale la Colegiul Spiru Haret (unde e coleg cu Arsavir Acterian, Constantin Noica, Barbu Brezianu); devine interest de ocultism, stiintele naturii si alchimie; invata italiana, engleza, studiaza in particular persana si ebraica. Studiaza filosofia  la Bucuresti si Calcutta; doctoratul in filosofie cu o lucrare despre gandirea si practicile yoga (1933). Intre 1933 si 1940 tine cursuri de filosofie si de istorie a religiilor la Universitatea din Bucuresti. Perioada de intensa activitate publicistica; face parte din grupul Nae Ionescu si are legaturi cu extrema dreapta romaneasca. Pleaca la Paris in 1945, iar incepand din 1957 se stabileste la Chicago, ca profesor de istorie comparata a religiilor. Devine membru al unor institutii ilustre, primeste mai multe doctorate honoris causa. 




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

NOTA! Inainte de a adauga un comentariu te rog sa mai petreci 20 de secunde, revizuindu-l. Din dorinta de a avea o relație de comunicare cat mai utila si mai placuta, te rog, fa in asa fel incat raspunsurile tale sa respecte 2 reguli minimale:
-să fie corecte din punct de vedere gramatical (toate propozitiile incep cu litere mari si se termina cu semne de punctuatie, fara prescurtari de tipul "nush", "acm", "adik" si fara dezacorduri flagrante).
- sa nu contina obscenitati.
Iti multumesc ca tii cont de aceste precizari!
Parerea ta despre carte...