Comunicarea socială a emoțiilor

 Titlul original: Le partage social des émotions

Autor: Bernard Rime
Categoria: Psihologie Practica
Editura: Trei
Traducere de: Mircea Marin
Prefaţă de: Serge Moscovici
Anul apariţiei: 2007
Nr. de pagini: 536

Parafrazându-l pe Serge Moscovici, pot afirma că este intimidant să scrii recenzia unei lucrări de o asemenea amploare și valoare.  Acesta precizează în prefața cărții că acestă carte este înainte de toate expunerea unei teorii generale cu implicații profunde și ''subversive'' pe care gândirea sociopsihologică încă nu le-a asimilat.

Cartea oferă o lectură captivantă, atât prin analiza experiențelor emoționale, cât și ale traumatismelor colective care conferă lucrării o valoare științifică excepțională.

Comunicarea socială a emoţiilor debutează cu analiza teoriilor asupra emoției, prima enunțată fiind faimoasa teorie evoluționistă aparținând lui Darwin, potrivit căreia orice emoție ar face parte din echipamentul adaptativ al individului, ar fi similară cu aceea a oricărei specii apropiate, universale, deci comună tuturor culturilor.

Originalitatea viziunii lui Bernard Rime, ne invită să ne raportăm diferit privind modul de a cunoaște și de a ne exprima emoțiile, prin abordarea psihologică a acestui concept. El examinează impactul cognitiv și social determinat de episoadele emoționale frecvente în viața cotidiană, dar și raportul acestora cu experiențele emoționale traumatice.

Comunicarea socială a emoţiilor implică 2 elemente: evocarea emoției sub forma unei discurs și prezența, cel puțin la nivel simbolic, a unui partener căruia această evocare să-i fie comunicată. În viața de zi cu zi, cele mai multe conversații sunt ''ritmate'' de amintirea unor episoade emoționale.

Contrar stereotipurilor existente, autorul identifică diferențe între bărbați și femei, nu la nivelul tendinței de a vorbi despre propriile emoții și de a le comunica altuia, ci în ceea ce privește felul de a o face. Pornind de la faptul că băieților li se repetă de la vârste fragele că trebuie să-și mascheze emoțiile, Bernard Rime susține că bărbatul adult rezervă comunicarea socială a emoției doar pentru persoana în fața căreia se poate arăta așa cum este în realitate.

Concluzionând putem afirma că procesul de comunicare socială a emoției contribuie la stabilirea, menținerea, dar și întărirea legăturilor socio-afective.  Cu cât experiența emoțională cominicată este mai intensă, cu atât dinamica interpersonală care antrenează asemenea efecte este mai activă.

Mi-a plăcut povestea worry-dolls (păpușile care alungă grijile). Ele au darul de a ține grijile la distanță. Astfel, în fiecare seara, înainte de culcare, fiecărei păpuși miniaturale (6-7 la număr) i se relatează una din problemele care îl frământă pe posesor, după care acesta este strecurată sub pernă. În timpul somnului, păpușile au datoria de a duce grija departe.

Cred că puterea binefăcătoare a acestor păpuși face apel la funcția eliberatoare a cuvintelor. Vorbind despre emoțiile nostre sau făcând referire la ele, acest lucru ne eliberează de povara lor, având efecte benefice asupra stării noastre generale. Exprimându-ne emoțiile ne vom elibera de energia în exces pe care o acumulăm în organism în momentul experienței emoționale.

                                                         
                                                                                                  Pe curând!

Bernard Rimé este profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Louvain, cofondator al centrului de cercetare "Emoţie, cogniţie şi sănătate" şi preşedinte al International Society for Research on Emotion.

Aici puteti citi fragmente din carte.

Cartea se poate procura prin comandă la libraria online libris.ro

Alte informații:

• http://www.youtube.com/watch?v=tgP6L8vbw-g
• http://65.54.113.26/Author/1128654/bernard-rime

Alte titluri aparținând autorului:

Cum să fii o mamă bună pentru fiul tău

Titlul original: Mère Et Fils

Autor: Alain Braconnier
Editura: Trei

Categoria: Psihologie Practică

Anul apariţiei: 2009, 2012
Traducere: Nicolae Baltă
Nr. de pagini: 272

A fi mamă nu e un statut, ci un dar al vieții

Într-o societate nesigură, complexă și imprevizibilă, în care viața profesională îți răpește din ce în ce mai mult timp, a concilia serviciul cu rolul de mamă, este o adevărată provocare. 

Poate datorită faptului că primii ani de intrare pe "orbita profesioanală" sunt cei în care viața de familie cere să fie cel mai mult investită, tot mai mulți copii încep să se simtă îndepărtați psihic și emoțional de părinții lor. 

Am ales să citesc acestă carte din dorința de a-mi cunoaște mai bine fiii, de a-mi îmbunătăți relația cu aceștia și de a învăța cum să-i pregătesc azi pentru lumea de mâine.  

Chiar dacă suntem la faza "băieții mei", vreau să învăț să știu cum să-i încurajez să devină bărbați maturi şi independenți.

În imaginarul colectiv, relația dintre fiu și mamă a dat naștere unor reprezentări simbolice sau imaginare contrastante.

Oare, femeile chiar trebuie să se simtă, cu adevărat, vinovate de iubirea, resimţită pentru fiii lor, şi de dorinţa, de multe ori, intimă, de a-i proteja împotriva riscurilor vieţii??



Mamele de băieți, influențate și de stereotipurle sociale, se tem  adesea să nu favorizeze un "oedip" prea puternic. Astfel se nasc în mintea noastră întrebări de genul:

• "Dacă îmi petrec prea mult timp cu el, nu o să-l sufoc?",
• "Îl iubesc prea mult! Nu riscă să ajungă homosexual?",
• "Dacă legăturile noastre sunt prea puternice, nu o să caute mai târziu o femeie care să-mi semene?"

Pornind de la ideea că dragostea unei mame este o sursă de binefacere pentru fiul ei, Alain Braconnier  consideră că oedipul există, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie să conducă neapărat la o teamă de a iubi.  

În realitate, susține autorul, oedipul demonstrează atașamentul între mamă și fiul ei și constituie un punct crucial în structurarea psihismului uman.

Dacă dragostea maternă, poate lua o mie de chipuri, autorul idetifică și analizează câteva figurile emblematice:

• mama fericită și binevoitoare,
• mama drăgăstoasă și pasionată
• mama protectoare și feroce
• mama posesivă și castratoare
• mama temătoare și distantă

Vă puteți determina tipul/tipurile de mamă în care vă încadrați, rezolvând testul de la finalul cărții.

Mi-a plăcut cartea și am reținut o superbă metaforă maritimă:

"mamele își propulsează fiii, fiind vântul și pânzele acestuia."

Spicuiesc din cuprins:

• Mamele au dreptul să-și iubească fiul…
• O relaţie cu totul deosebită
• Mamă-fiu, mamă-fiică: care sunt diferenţele?
• Fiul meu crește
• La ce servesc mamele?
• Scene din viaţa zilnică
• Am probleme!
• Test: Ce tip/tipuri de mamă sunteţi?

                                                                                        Pe curând!

Aici puteți citi un fragment.




Alain Braconnier este medic, psiholog, psihanalist, profesor universitar și director al Centrului de psihiatrie Philippe-Paumell din Paris. A mai publicat, printre altele, cartea Cum să fii un tată bun pentru fiica ta, tradusă în limba română la Editura Trei.

Alte cărți aparținând autorului: