sâmbătă, 30 iunie 2012

Cum trăim mai fericiți împreună


Cartea "Cum trăim mai fericiți împreună" de Marion și Werner Kustenmacher face parte din campania Cartea călătoare, promovată de editura All.

E posibil să va amintiți de acestă campanie datorită unei postări mai vechi referitoare la Cartea călătoare în care menționam și faptul că îmi doresc să citesc acest volum. Bineînțeles că pe listă mea de lectură au mai apărut între timp și alte titluri, însă acestă carte e prima solicitată și....prima primită!

"Iubirea este un minunat și solicitant drum al maturizării prin care doi oameni cu o compatibilitate de 70% creează o operă de artă de 100%: relația lor."

"Cum trăim mai fericiți împreună" scrisă de Marion si Werner Kustenmacher, a apărut în luna februarie 2012, la editura All, fiind tradusă de Monica Livia Grigore.  Are 352 de pagini și un format: 13 x 20 cm.


Acest simpatic ghid relaţional, e destinat atât celibatarilor care doresc să se pregătească pentru o relație, cât și cuplurilor. Departe de a se considera consilieri matrimoniali, autorii oferă cateva sfaturi privind modalitățile de rezolvare a problemelor parteneriatului, orientându-se asupra procesului și adoptând o perspectivă sistematică. Astfel, este dezvoltat un model de stații pentru cele cinci case ale iubirii.

Cititorul e invitat într-o călătorie ce presupune parcurgerea hărții Regatului Iubirii și cunoașterea celor Cinci locuințe ale iubirii.

Urmez sfatul autorilor: cel mai bine ar fi să nu dezvăluim toate staționările, altfel cititul nu ar mai fi captivant, dar, ca să nu fiți tentați să aplicați metoda "google search", vă ofer o incursiune printre cele cinci domicilii ale cuplului:

  • Turnul
  • Cortul dragostei
  • Conacul
  • Pădurea întunecată
  • Castelul

Mi-a plăcut modul în care este structurată cartea și m-au amuzat imaginile simbol. Sunt relevante și sugestive.
Parteneriatul modern e reprezentat prin două insule, pe una aflându-se un bărbat, iar pe cealaltă o femeie.
"Doi oameni, care aparțin unul altuia, dar care totuși trăiesc în lumi separate. E dorința de a ne găsi un partener, de a ne contopi unul cu celălalt, de a uita de noi înșine, retrași împreună pe o mică insulă!
Nu există o insulă pentru doi!
Cele două insule reprezintă vârfurile unei insule plutitoare uriașe, în formă de inimă. Perechea deține un subconștient comun!"

În general avem tendința să supraestimăm ceea ce se găsește deasupra apei sau să subestimăm ceea ce ne susține și se află în interior, sub stratul superficial al vieții noastre.

Vă mai amintiți când ați scris ultima dată o scrisoare de dragoste??
Scrisoarea de dragoste nu este menită doar să construiască o relație mai profundă, așa cum nici nu aparține doar primei etape. Așternând pe hârtie cuvinte de dragoste, veți conștientiza și propriile sentimente. 
Recomandarea autorilor: luați din nou pana din călimară sau să expediați e-mailuri romantice, iar regula Legăturii cu cinci panglici  va entuziasma cu siguranță partenerul citind scrisoarea dumneavostră de dragoste!

"Cariera și incompatibilitatea dintre familie și profesie sunt frecvent considerate a fi cauzele care duc la lipsa dorinței de a avea un copil."
Bărbaților și femeilor orientați spre carieră, autorii le adresează celebra întrebare a lui Stephen Covey, care reprezintă un exercițiu foarte util: imaginați-vă că vă aflați pe patul de moarte și vă spuneți: "Ah, de-aș fi stat mai mult la birou în toată viața mea?"
Stephen Covey ne sfătuiește să ne scriem propriul necrolog în două versiuni:
  • una pentru un parcurs optim al carierei,
  • a doua pentru cea mai rea situație în carieră.
În realitate veți ajunge undeva între cele două stadii.

Marion si Werner Kustenmacher continuă și ne invită să ne întrebăm:
Vă aduce acest lucru împlinirea absolută? Cântărește într-atât de mult încât să renunțați la copii? Extrapolați din sfera profesională în sfera particulară percepția pe care o aveți asupra propriei valori. Care sunt calitățile necesare pe acest plan? V-ați desfășurat până acum la potențial maxim? Concentrați-vă gândurile și în acestă direcție: dăruind viață unui copil, vi se va oferi o relație pe viață, complet independentă de frumusețea, performanța, imaginea, statutul sau câștigul dumneavostră.

Sfatul simplify fundamental al acestei cărți este acesta: aveți toată încrederea în iubire!

Datorită experienței împărtășite de soţii Küstenmacher, putem să ne trăim viața alături de cel drag, într-un mod mai simplu şi să fim mai fericiţi!!

Relansez invitația de a lasa un comentariu, doritorilor interesați să citească această carte.
Merită citită indiferent de statutul dumneavostră actual! 

                                                                                                                     Pe curând!

Werner Tiki Küstenmacher este pastor evanghelist, iar din 1990 a început să lucreze ca autor şi caricaturist. A publicat deja peste 50 cărţi, printre acestea numărându-se şi bestsellerul internaţional Simplify your life, în colaborare cu Lothar J. Seiwert. El şi soţia sa, Marion Küstenmacher sunt redactori şefi ai simplify your life®, publicaţie lunară ce oferă servicii de consiliere. În aceeași categorie se înscrie și cartea "Cum câștigăm timp".

miercuri, 20 iunie 2012

Zbor în bătaia săgeţii



Subtitlu: Eseu asupra formării

Autor: Horia-Roman Patapievici

An apariție: 2010
Ediție: a III-a
Pagini: 372
Format: 13x20 cm


"Formarea mea, potrivit limbajului curent, este legată
de cărți, de experiențe și de oameni."

EPIGRAF:

Un om este rănit de o săgeată otrăvită. Cei apropiaţi, cuprinşi de disperare, aduc degrabă un doctor.

Să ne imaginăm însă că cel lovit de săgeată va respinge orice îngrijire, strigând:

„Nu voi lăsa să mi se smulgă din trup această săgeată înainte de a şti cine m-a lovit, dacă e un kşatriya sau un brahman, care este familia sa, dacă e inalt, scund, sau de statură potrivită şi din care anume ţinut se trage. Nu voi lăsa să mi se scoată această săgeată înainte de a şti cu ce fel de arc s-a tras asupra mea, ce coardă avea arcul, ce fel de pană avea săgeata şi din ce material era şlefuit vârful săgeţii."

Adevărat vă spun, un astfel de om ar muri înainte de a cunoaşte toate aceste lucruri, care nu i-ar sluji la nimic.

Majjhimanikăya I, 426



Intitulată și Eseu asupra formării, cartea Zbor în bătaia săgeţii s-a născut din pasiunea pentru "viața ideilor și trupul lor". Debutul scrierii, motivat de autor, e consecința unei provocări lansate de Dan Waniek, și e parte dintr-un "dialog pasionat și îndragostit, din care cititorul de azi nu mai are, în față decât urma".

Titlul cărții, Zbor în bătaia săgeţii este o metaforă a formării într-o perioadă care a determinat nu doar o simplă instruire, ci o alegere continuă determinată de dorința de perfecționare.

Horia-Roman Patapievici aparține unei generații care constituie "replica pe care cultura a ştiut să o dea unei istorii mutilante".

Paradoxul formării noastre sub comunism este, văzut retrospectiv, acesta: o mizerabilă constrângere socială, notează autorul în aprilie, 1995.

Cartea este alcătuită din 275 de paragrafe (de la 1 la 275), și cuprinde o perioadă de formare (între 13 şi 30 de ani) re-scrisă după notițe și aproximativ 60 de caiete, care au început prin a fi schițe stângace de jurnale. La acestea se adaugă lista cărților parcurse, care poate constitui un punct de plecare pentru neofiți pentru că concură la formarea unui om nou. Lista sa de lecturi indică titluri preponderent filozofice și constituie un tablou al preocupărilor sale în cautarea sensului. Cele 3000 de titluri menționate vorbesc despre un trecut pe care l-a șlefuit cu intenția de "a edifica un anumit tip de personalitate".

Aventura sa inițiatică debutează în copilărie și e dominată de două ipostaze: "robinson-ul" stradal, sălbatic şi imprevizibil, alternează cu aceea a unui imaginativ care "mută năzuinţa de a avea aventuri misterioase, din viaţă, între filele cărţilor".

Procesul său de formare e asociat cu imaginea urcatului unui munte:
"Muntele este urcat instantaneu numai de privire, care e capabilă să cuprindă simultan contrariile spaţiale, dar pasul nu poate procede decât diferenţial. Or, fizic vorbind, muntele este suit in mod efectiv numai cu pasul. Paşii se fac discret, unul în urma celuilalt, fără salt şi mereu atent fiind la năruire.
Dar ceea ce trebuie să ştii este că muntele se suie numai păşind, adică în timp."

Sensul biografiei e în primul rând  o "filare" a temelor dominante, și în al doilea rând "o reflecţie asemănătoare acţiunii parfumului, îndreptată spre orice ar putea fi atras şi sedus, capabilă să precipite, prin graţia hazardului, realizarea structurii care părea a fi fost indicată în setul complet de salvare, pe care l-am primit la plecare."

Portretul său e zugrăvit în litere/cuvinte, conturat de lecturi și desăvârșit de experiență.

Întâlnirea livrească cu acest Eseu asupra formării, e asemenea unei "împrieteniri intelectuale" fulgerătoare. Zbor în bătaia săgeţii e o carte pe care o citești cu creionul în mână pentru că "nimic nu are valoare în viață, dacă viața însăși este lipsită de semnificație."


                                                                                                         Pe curând!



 HORIA-ROMAN PATAPIEVICI – născut la 18 martie 1957 (Bucureşti). Studii de fizică (1977–1981; diplomă de specializare 1982), cercetător ştiinţific (1986–1994), asistent universitar (1990–1994), director de studii (1994–1996), membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS, 2000-2005), preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR, din 2005). Cercetător privat în istoria ideilor. Scriitor. Realizator TV. Director al revistei ID - Idei în Dialog. A susţinut cursuri de istoria ştiinţei şi de istoria ideilor (Universitatea din Bucureşti). Membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS); al Uniunii Scriitorilor din România (USR); al PEN Club.Debut în presă în 1992 (Contrapunct). Colaborări la 22, LA&I, Dilema, Orizont, Vatra, Secolul 20. Rubrici permanente la 22 (1993-2003), LA&I (2003-2004) şi Dilema Veche (2004-2005), ID - Idei în Dialog (din 2004). Editorialist la Evenimentul Zilei (din 2006). Corespondent pentru posturile de radio Deutsche Welle (1995-2005) şi Europa Liberă (1998-2005).

Cărţi publicate: Cerul văzut prin lentilă, Nemira, 1995 (Premiul pentru eseu al Editurii Nemira, 1993; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1995); Polirom, 2002. Zbor în bătaia săgeţii, Humanitas, 1995; traducere în engleză: Flying against the Arrow, CEU Press, 2002. Politice, Humanitas, 1996. Nézz vissza haraggal. A románokról - roman szemmel (Az előszót Konrád György írta). Budapest: Pont/Kiadó, 1997. Omul recent. O critică a modernităţii din perspectiva întrebării „Ce se pierde atunci când ceva se câştigă?", Humanitas, 2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu; Premiul revistei Cuvântul; Premiul AER pentru eseu); traducere în spaniolă: El Hombre reciente, Madrid: Áltera, 2005. Discernământul modernităţii. 7 conferinţe despre situaţia de fapt, Humanitas, 2004. Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, Humanitas, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu); traducere în italiană: Gli occhi di Beatrice. Com'era davvero il mondo di Dante? , Milano: Bruno Mondadori, 2006; traducere în spaniolă: Los ojos de Beatriz. ¿Cómo era realmente el mundo de Dante? , Madrid: Siruela, 2007. Despre idei şi blocaje. O modestă propunere de a regândi cultura română pornind de la ce îi lipseşte, fără a renunţa la ceea ce, în aparenţă, îi prisoseşte, Humanitas, 2007.Traduceri (în colaborare): David Bohm, Plenitudinea lumii şi ordinea ei /The Wholeness and the Implicate Order, Humanitas, 1995.Emisiuni TV realizate: Idei în libertate, pentru TVR Cultural: 2002-2005 (Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bună emisiune culturală a anului 2003; Marele Premiu al Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune, APTR, 2004). Înapoi la argument, pentru TVR Cultural, din 2006.

Cartea Zbor în bătaia săgeţii poate fi comandată de la librăria online libris.ro

www.libris.ro

miercuri, 6 iunie 2012

Comunicarea socială a emoțiilor

 Titlul original: Le partage social des émotions

Autor: Bernard Rime
Categoria: Psihologie Practica
Editura: Trei
Traducere de:
Mircea Marin
Prefaţă de: Serge Moscovici

Anul apariţiei: 2007
Nr. de pagini: 536


Parafrazându-l pe Serge Moscovici, pot afirma că este intimidant să scrii recenzia unei lucrări de o asemenea amploare și valoare.  Acesta precizează în prefața cărții că acestă carte este înainte de toate expunerea unei teorii generale cu implicații profunde și ''subversive'' pe care gândirea sociopsihologică încă nu le-a asimilat.

Cartea oferă o lectură captivantă, atât prin analiza experiențelor emoționale, cât și ale traumatismelor colective care conferă lucrării o valoare științifică excepțională.

Comunicarea socială a emoţiilor debutează cu analiza teoriilor asupra emoției, prima enunțată fiind faimoasa teorie evoluționistă aparținând lui Darwin, potrivit căreia orice emoție ar face parte din echipamentul adaptativ al individului, ar fi similară cu aceea a oricărei specii apropiate, universale, deci comună tuturor culturilor.

Originalitatea viziunii lui Bernard Rime, ne invită să ne raportăm diferit privind modul de a cunoaște și de a ne exprima emoțiile, prin abordarea psihologică a acestui concept. El examinează impactul cognitiv și social determinat de episoadele emoționale frecvente în viața cotidiană, dar și raportul acestora cu experiențele emoționale traumatice.

Comunicarea socială a emoţiilor implică 2 elemente: evocarea emoției sub forma unei discurs și prezența, cel puțin la nivel simbolic, a unui partener căruia această evocare să-i fie comunicată. În viața de zi cu zi, cele mai multe conversații sunt ''ritmate'' de amintirea unor episoade emoționale.

Contrar stereotipurilor existente, autorul identifică diferențe între bărbați și femei, nu la nivelul tendinței de a vorbi despre propriile emoții și de a le comunica altuia, ci în ceea ce privește felul de a o face. Pornind de la faptul că băieților li se repetă de la vârste fragele că trebuie să-și mascheze emoțiile, Bernard Rime susține că bărbatul adult rezervă comunicarea socială a emoției doar pentru persoana în fața căreia se poate arăta așa cum este în realitate.

Concluzionând putem afirma că procesul de comunicare socială a emoției contribuie la stabilirea, menținerea, dar și întărirea legăturilor socio-afective.  Cu cât experiența emoțională cominicată este mai intensă, cu atât dinamica interpersonală care antrenează asemenea efecte este mai activă.

Mi-a plăcut povestea worry-dolls (păpușile care alungă grijile). Ele au darul de a ține grijile la distanță. Astfel, în fiecare seara, înainte de culcare, fiecărei păpuși miniaturale (6-7 la număr) i se relatează una din problemele care îl frământă pe posesor, după care acesta este strecurată sub pernă. În timpul somnului, păpușile au datoria de a duce grija departe.

Cred că puterea binefăcătoare a acestor păpuși face apel la funcția eliberatoare a cuvintelor. Vorbind despre emoțiile nostre sau făcând referire la ele, acest lucru ne eliberează de povara lor, având efecte benefice asupra stării noastre generale. Exprimându-ne emoțiile ne vom elibera de energia în exces pe care o acumulăm în organism în momentul experienței emoționale.
                                                         
                                                                                                  Pe curând!



Bernard Rimé este profesor la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii din Louvain, cofondator al centrului de cercetare "Emoţie, cogniţie şi sănătate" şi preşedinte al International Society for Research on Emotion.




Aici puteti citi fragmente din carte.



Cartea se poate procura prin comandă la libraria online libris.ro

Alte informații:


Alte titluri aparținând autorului: