Mănâncă, roagă-te, iubește
... și mai departe?
Iată continuarea...
Şi am spus da. O poveste de iubire
de Elizabeth Gilbert
Cartea Şi am spus da. O poveste de iubire, prezintă continuarea poveștii de dragoste începută în romanul Mănâncă, roagă-te, iubește.
Dacă prima carte părea o cronică destul de emoțională scrisă la persoana I, despre o femeie divorțată aflată în căutarea devenirii psiho-spirituale, cel de-al doilea volum autobiografic prezintă eforturile de a se împăca cu complicata instituţie a căsătoriei.
Căsătoria = un clişeu?!
E întrebarea la care trebuie să găsească răspunsul Liz, dacă vrea să-și salveze iubitul, pe Felipe, de riscul de a fi deportat din America, și implicit povestea lor de iubire din "ghearele" sistemului.
Mi-e greu să-mi imaginez cum e să fii nevoit să te căsătorești după o căsnicie și un divorț eșuat.
Te face acest lucru o "expertă în eșecuri și groază" sau reușești să transformi totul într-o ocazie de "dezvoltare interioară cât se poate de interesantă"?
Condamnația la "căsătorie" de Departamentul de Securitate Internă a Statelor Unite, cei doi nu-și pot spune decât: "Te iubesc atât de mult, încât sunt în stare să mă și căsătoresc cu tine."
"Când nu ai decât două minute pentru a spune la revedere persoanei pe care o iubești și când nu știți când vă veți mai revedea, efortul de a spune și a face și a stabili totul dintr-odată te poate paraliza."
Reticentă la ideea căsătoriei ca instituție, Liz face toate demersurile pentru a scăpa din capcanele unui mariaj a cărui șanse de reușită, conform statisticilor par nefavorabile: "orice a ales inima ta din misterioasele ei motive poate oricând dez-alege mai târziu din misterioasele ei motive."
"Felipe și cu mine învățaserăm pe propria piele un adevăr tulburător: că orice intimitate poartă cu ea, ascunse pe undeva, dedesubtul minunatelor suprafețe ale începuturilor, premisele catastrofei absolute. Mai învățaserăm și că în instituția căsătoriei este mult mai ușor să intrii decât să ieși."
Mi-e greu să-mi imaginez cum e să fii nevoit să te căsătorești după o căsnicie și un divorț eșuat.
Te face acest lucru o "expertă în eșecuri și groază" sau reușești să transformi totul într-o ocazie de "dezvoltare interioară cât se poate de interesantă"?
Condamnația la "căsătorie" de Departamentul de Securitate Internă a Statelor Unite, cei doi nu-și pot spune decât: "Te iubesc atât de mult, încât sunt în stare să mă și căsătoresc cu tine."
"Când nu ai decât două minute pentru a spune la revedere persoanei pe care o iubești și când nu știți când vă veți mai revedea, efortul de a spune și a face și a stabili totul dintr-odată te poate paraliza."
Reticentă la ideea căsătoriei ca instituție, Liz face toate demersurile pentru a scăpa din capcanele unui mariaj a cărui șanse de reușită, conform statisticilor par nefavorabile: "orice a ales inima ta din misterioasele ei motive poate oricând dez-alege mai târziu din misterioasele ei motive."
"Felipe și cu mine învățaserăm pe propria piele un adevăr tulburător: că orice intimitate poartă cu ea, ascunse pe undeva, dedesubtul minunatelor suprafețe ale începuturilor, premisele catastrofei absolute. Mai învățaserăm și că în instituția căsătoriei este mult mai ușor să intrii decât să ieși."
Din dorința de a fi conștinetă și fericită, face tot posibilul să se împace cumva cu ideea de căsătorie, înainte de a sări din nou "direct în ea".
''Căsnicia e asemenea unui bonsai, care deși este în ghiveci poate trăi bine mulți ani de zile, dar nu se poate compara cu un copac liber."
Cartea e povestea "drumului maturizării" ideii de acceptare a căsătoriei, de digestie a temerilor specifice de ordin cultural și nu numai, dar și a "experienței" personale eșuate.
Pe parcursul cercetării sale, cartea conținnd și foarte multe informații (inserții) socio-istorice, descoperă că:
"Căsătoria se modifică, se schimbă de-a lungul secolelor la fel cum se schimbă vremea in Irlanda în cursul unei după-amiezi, permanent surprinzator de rapid.”
Mi-a plăcut foarte mult povestea cu Porcii Spinoși. Astept reacția voastră!
Eu intenționez să citesc și sursa bibliografică!
În final, constrânși de situație, dar pregătiți moral pentru acest pas, cei doi își oficiază iubirea, instituționalizând-o.
''Căsnicia e asemenea unui bonsai, care deși este în ghiveci poate trăi bine mulți ani de zile, dar nu se poate compara cu un copac liber."
Cartea e povestea "drumului maturizării" ideii de acceptare a căsătoriei, de digestie a temerilor specifice de ordin cultural și nu numai, dar și a "experienței" personale eșuate.
Pe parcursul cercetării sale, cartea conținnd și foarte multe informații (inserții) socio-istorice, descoperă că:
"Căsătoria se modifică, se schimbă de-a lungul secolelor la fel cum se schimbă vremea in Irlanda în cursul unei după-amiezi, permanent surprinzator de rapid.”
Mi-a plăcut foarte mult povestea cu Porcii Spinoși. Astept reacția voastră!
Eu intenționez să citesc și sursa bibliografică!
În final, constrânși de situație, dar pregătiți moral pentru acest pas, cei doi își oficiază iubirea, instituționalizând-o.
"Uneori viața e prea grea ca să fii singur, iar uneori viața e prea frumoasă ca să fii singur."
Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
NOTA! Inainte de a adauga un comentariu te rog sa mai petreci 20 de secunde, revizuindu-l. Din dorinta de a avea o relație de comunicare cat mai utila si mai placuta, te rog, fa in asa fel incat raspunsurile tale sa respecte 2 reguli minimale:
-să fie corecte din punct de vedere gramatical (toate propozitiile incep cu litere mari si se termina cu semne de punctuatie, fara prescurtari de tipul "nush", "acm", "adik" si fara dezacorduri flagrante).
- sa nu contina obscenitati.
Iti multumesc ca tii cont de aceste precizari!
Parerea ta despre carte...