luni, 6 august 2012

Mănâncă, roagă-te, iubește


"N-am mai citit niciodată despre o asemenea aventură, în care un scriitor își pune în bagaj toată viața și o ia cu el la drum." (Alan Richman)


Când v-ați îndrăgostit prima dată de un cuvânt care, deși nu are nimic special, totuși dintr-un motiv inexplicabil, să simțiți că vă reprezintă?

"Attraversiamo” -  este cuvântul care înseamnă „să traversăm, să trecem dincolo. Prietenii şi-l spun mereu unul altuia atunci când se plimbă pe stradă şi decid că e timpul să-şi continue drumul pe celălalt trotuar. Ceea ce face din el un cuvânt cât se poate de pământesc - la propriu. Nu are nimic special, şi totuşi, pentru un motiv care îmi scapă, îmi merge la inimă."

Pentru urechile protagonistei  acest  cuvânt părea combinaţia perfectă a sunetelor italieneşti:
"A-ul nostalgic de la început, r-ul care parcă se rostogoleşte, s–ul mângâietor, toate încheiate cu un   -iamo care îţi rămâne cumva în memorie. Ador cuvântul ăsta. Am ajuns să-l spun aproape tot timpul. Născocesc tot felul de scuze doar pentru a-l pronunţa."

                 
 V-ați imaginat o limbă străină ca fiind "un tril, o magie, o trufă de ciocolată"?

             Așa ajunge să descrie limba italiană Liz, eroina cărții Mănâncă, roagă-te, iubește, scrisă de Elizabeth Glibert, datorită felului în care o face să se simtă: frumoasă și seducătoare.

Cartea este structurată asemeni unei "japa mala", fiind alcătuită în 108 povestiri (sau mărgele). Acestea sunt împărțite pe trei secțiuni în care se vorbește despre Italia, India și Indonezia - cele trei țări pe care le-a vizitat de-a lungul unui an. Astfel, fiecare parte conține 36 de povestiri, scrise în cel de-al 36 an de viață.

Soţie? Mamă? Iubită? Celibatară? Italiancă? Gurmandă? Călătoare? Artistă? Yoghină?
Sunt întrebările pe care și le adresează Liz pentru a descoperi cine e. Însă descoperă că nu e nimic din toate acestea, cel puțin nu întru totul. Astfel, Liz la finalul experienței din ashramul indian identifică un alt cuvânt care o definește ca fiind "doar un antevasin alunecos – „prinsă la mijloc, între'' –, un discipol de pe hotarul nestatornic de la marginea minunatei şi temutei păduri a necunoscutului..  

Plecată în călătorie pentru a-și găsi echilibrul, Liz descoperă faptul că "câteodată, să pierzi echilibrul din dragoste e dovada că trăiești în echilibru perfect echilibrat."


Departe de a fi "cronica detaliată a unei mari dureri", cartea prezintă experiențele prin care trece protagonista, exploreazând arta plăcerii în Italia, arta devoțiunii în India și arta de a le armoniza pe amândouă în Indonezia. Prin intermediul meditației (cu "ficatul" sau  cea indiană) descoperă că singura persoană care ar fi putut să-i ofere libertatea interioară e chiar ea însăși.


Deși finalul pare "mult prea de basm", mi-a plăcut concluzia la care ajunge: "nu m-a salvat niciun prinț. M-am salvat singură."  Liz reușește să supraviețuiască eșecului căsniciei  și să se ''reconstruiască lăuntric".
Mi s-a părut frumoasă și relevantă comparația cu imaginea stejarului:
''acesta e creat simultan de două forţe. Evident, e vorba de ghinda din care începe totul, de sămânţa în care există toate promisiunile, tot potenţialul arborelui viitor. Oricine poate să vadă asta. Dar sunt puţini cei care pot recunoaşte cealaltă forţă – însuşi viitorul arbore potenţial, care îşi doreşte atât de tare să existe, încât împinge ghinda spre fiinţare şi, prin dorul ieşirii din spaţiul vid, face posibilă încolţirea, călăuzind evoluţia de la stadiul de nimic până la cel de maturitate. În acest sens, spun budiştii zen, stejarul e cel care creează de fapt ghinda din care s-a născut. Mă gândesc la femeia în care m-am transformat, la viaţa pe care o trăiesc acum, la cât mi-am dorit să fiu astfel şi să trăiesc astfel, eliberată de farsa de a mă preface că sunt altcineva decât eu însămi.[...] Eu cea mai tânără eram ghinda în care se ascundea potenţialul, dar eu cea mai bătrână, stejarul existent, matur, îndemnam tot timpul: „Da, hai, creşti! Schimbă-te! Evoluează!"


Povestea este perfect rezumată de însuși subtitlul său: One Woman's Search for Everything through Italy, India and Indonezia (O femeie cauta lucrurile cu adevarat importante in Italia, India si Indonezia). Mănâncă, roagă-te, iubește care constituie și baza peliculei ce o are ca protagonistă pe Julia Roberts (producator Brad Pitt, regizor Ryan Murphy).







Nu poti vedea filmuletul online? Citește!


Cartea e superbă, însă în ceea ce privește filmul nu pot decât să-l citez pe J. W. Eagan: "Never judge a book by its movie!"


Varianta în limba engleză

eat pray love pdf

Found at ebookbrowse.com

Multumesc editurii Humanitas pentru posibilitatea de a citi online câteva pagini in limba română:

http://www.humanitas.ro/files/media/maninca-roaga-te.pdf


și prietenei mele de lectură, Iulia, pentru acesstă minunată carte!
Curând vei afla că...nimic nu e întâmplător!!
           
                                                                                       Pe curând!



Mănâncă, roagă-te, iubește...
și mai departe??

A apărut
Elizabeth Gilbert
Și am spus da. O poveste de iubire 

   

2 comentarii:

  1. aceasta este o carte care mi-a placut mult. desi poate parea scrisa lejer, am gasit acolo multe trairi frumoase si situatii reale cu care multe avem de-a fae la un moment dat. filmul e mai subtirel dar tu ai spus foarte bine: "Never judge a book by its movie!"
    Sper sa-ti placa si "Și am spus da. O poveste de iubire ", pe mine nu m-a dezamagit. Dimpotriva, d-na Gilbert m-a uimit din nou in sensul bun al cuvantului. Felicitari pentru recenzia frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Roberts, Multumesc ptr carte! deja ma delectez citind "Și am spus da. O poveste de iubire". E superba! Merita citita! Nu dezvalui mai multe detalii ptr a strani curiozitatea cititorilor! Pe curand!

      Ștergere

NOTA! Inainte de a adauga un comentariu te rog sa mai petreci 20 de secunde, revizuindu-l. Din dorinta de a avea o relație de comunicare cat mai utila si mai placuta, te rog, fa in asa fel incat raspunsurile tale sa respecte 2 reguli minimale:
-să fie corecte din punct de vedere gramatical (toate propozitiile incep cu litere mari si se termina cu semne de punctuatie, fara prescurtari de tipul "nush", "acm", "adik" si fara dezacorduri flagrante).
- sa nu contina obscenitati.
Iti multumesc ca tii cont de aceste precizari!
Parerea ta despre carte...